Șintoismul este calea kami. Este tradiția religioasă indigenă a Japoniei, centrată pe venerarea puterilor sacre care locuiesc în locuri naturale, linii ancestrale și anumite persoane extraordinare. Nu există un singur fondator, un crez obligatoriu și o graniță clară între religios și cultural.

Kami nu sunt zei în sensul monoteist occidental. Ei sunt cei impresionanți, superiori, numinoși - munți, cascade, copaci străvechi, spiritele morților, strămoșii imperiali. Altarele, marcate de poarta torii, oferă locurile în care oamenii se apropie de ei. Purificarea cu apă, ofrandele de mâncare și sake și bătăile ritmice din palme pentru a atrage atenția sunt gesturi obișnuite de respect. Festivalurile majore, matsuri, aduc comunități întregi în comuniune temporară cu kami prin procesiuni, muzică și mese comune.

Șintoismul a coexistat timp de secole cu budismul, adesea în cadrul acelorași familii și chiar în aceleași complexe de temple-altare. În perioada modernă, a fost ridicat pentru scurt timp la rang de ideologie de stat, apoi desființată după 1945. Astăzi, rămâne țesut în ritualuri specifice ciclului vieții, vizite de Anul Nou și în sentimentul liniștit că anumite locuri sunt puse deoparte.

În cea mai simplă formă, shintoismul este convingerea practicată că lumea este plină de viață, cu o prezență sacră, și că ființele umane ar face bine să se apropie de această prezență cu recunoștință și grijă.