Senzația este procesul prin care receptorii senzoriali și sistemul nervos detectează energia fizică din mediul înconjurător și o codifică sub formă de semnale neuronale. Lumina atinge retina; undele sonore vibrează membrana bazilară; presiunea deformează receptorii pielii. Modelele rezultate ale activității neuronale constituie datele brute ale experienței.

Fiecare simț are receptori specializați, reglați pe anumite forme de energie. Pragurile absolute marchează intensitatea minimă necesară pentru detectare în jumătate din încercări. Pragurile diferențiale marchează cea mai mică modificare detectabilă. Adaptarea senzorială reduce sensibilitatea la stimularea constantă, permițând sistemului să se concentreze asupra schimbării.

Senzația este distinctă de percepție. Senzația furnizează datele; percepția le organizează și le interpretează. O experiență senzorială pură, fără nicio suprapunere interpretativă, este rară în viața de adult, însă separarea conceptuală rămâne utilă pentru cercetare și pentru înțelegerea tulburărilor care afectează o etapă mai mult decât cealaltă.

• Detectarea energiei fizice
• Transducția în semnale neuronale
• Praguri absolute și diferențiale
• Adaptare senzorială

Fără o senzație fiabilă, procesele perceptive și cognitive superioare ar lipsi de informații.