Preferințele pentru alimentele bogate în calorii, frica rapidă de șerpi și tiparele de alegere a partenerului par enigmatice până când sunt privite ca soluții la problemele ancestrale. Psihologia evoluționistă explică trăsăturile psihologice ca adaptări modelate de selecția naturală.

Se întreabă ce probleme adaptive recurente a fost concepută mintea să rezolve și ce mecanisme computaționale au evoluat pentru a le rezolva. Subiectele includ cooperarea, agresivitatea, implicarea parentală, limbajul și detectarea infidelității. Abordarea generează predicții testabile despre universalitate, diferențele de sex și momentul dezvoltării.

Criticii avertizează împotriva speculațiilor superficiale și a subestimării flexibilității culturale. Susținătorii răspund că ipotezele evoluționiste pot fi riguroase atunci când specifică caracteristici de design și sunt testate în raport cu date interculturale și experimentale. Psihologia evoluționistă nu susține că comportamentul este fixat genetic; aceasta susține că arhitectura care susține învățarea și cultura în sine are o istorie evolutivă.

• Explică mintea ca produs al selecției naturale
• Se concentrează pe problemele adaptive și mecanismele evoluate
• Generează predicții despre universalitate și variație
• Completează, nu înlocuiește, analiza culturală