Psihoneuroimunologia examinează modul în care procesele psihologice, sistemul nervos și sistemul endocrin interacționează pentru a influența funcția imunitară și sănătatea. Domeniul tratează mintea și corpul ca o singură rețea de reglare, mai degrabă decât ca domenii separate.

Hormonii de stres, cum ar fi cortizolul, pot suprima anumite răspunsuri imune, crescând susceptibilitatea la infecții sau încetinind vindecarea rănilor. Stresul psihologic cronic a fost asociat cu inflamație crescută și rezultate mai slabe în afecțiuni variind de la răceala comună la boli cardiovasculare. În schimb, sprijinul social, perspectiva optimistă și anumite intervenții comportamentale par să amortizeze funcția imună. Răspunsurile imune condiționate - demonstrate la animale și într-o măsură limitată la oameni - arată că sistemul imunitar poate învăța asocieri la fel cum poate și comportamentul.

Căile bidirecționale sunt complexe. Citokinele eliberate de celulele imune influențează activitatea cerebrală și starea de spirit, contribuind la oboseala și retragerea care însoțesc boala. Cercetările în domeniu stau la baza practicii clinice și a strategiilor de sănătate publică care abordează factorii psihologici și sociali alături de cei biologici.

Sănătatea nu este doar o chestiune de agenți patogeni și celule. Creierul și sistemul imunitar comunică continuu.