Gruparea este tendința perceptivă de a organiza stimulii discreți în unități mai mari, coerente. Sistemul vizual nu tratează fiecare margine și zonă ca fiind independente; le leagă în funcție de regularitățile din mediu.

Psihologii gestalt au descris mai multe principii de grupare. Elementele care sunt apropiate sunt grupate prin proximitate. Elementele care au în comun culoarea, forma sau orientarea sunt grupate prin similaritate. Elementele care formează o traiectorie continuă și lină sunt grupate prin continuitate. Elementele care se mișcă împreună sunt grupate după un destin comun. Formele închise sau aproape închise sunt grupate prin închidere. Aceste principii funcționează rapid și în mare măsură în afara conștientizării, producând obiectele și suprafețele pe care le experimentăm.

Gruparea nu este infailibilă. Camuflajul o exploatează prin gruparea părților unui obiect cu fundalul, mai degrabă decât unele cu altele. Contururile iluzorii apar atunci când principiile de grupare completează forme care nu sunt pe deplin prezente în imagine. Modelele computaționale moderne ale vederii încorporează multe dintre aceleași regularități identificate de psihologii Gestalt.

A vedea obiecte, mai degrabă decât o serie de trăsături, este munca de grupare.