Un stimul discriminativ este un indiciu care semnalează momentul în care un anumit răspuns este probabil să fie întărit. Acesta creează ocazia pentru comportamentul respectiv fără a-l provoca în mod direct.

Într-o cameră operantă, o lumină poate servi drept stimul discriminativ: când lumina este aprinsă, apăsările pârghiei produc hrană; când este stinsă, nu o fac. Animalul învață să apese doar în prezența luminii. Semafoarele, soneriile din sălile de clasă și prezența unei anumite persoane pot funcționa ca stimuli discriminativi în mediile umane. Stimulul nu forțează răspunsul; indică faptul că consecințele răspunsului s-au schimbat.

Antrenamentul de discriminare stabilește controlul stimulilor prin întărirea răspunsului în prezența unui stimul și reținerea întăririi în prezența altora. Comportamentul rezultat este eficient: organismul răspunde atunci când este util și conservă efortul atunci când nu este util.

Un stimul discriminativ este lumina verde din mediu care îi spune elevului că situația contingentă este în prezent în vigoare.