Conurile sunt fotoreceptorii retinieni responsabili de acuitatea vizuală ridicată și de discriminarea culorilor. Aceștia funcționează cel mai bine în lumină relativ puternică și sunt concentrați în fovea, regiunea centrală a retinei utilizată pentru inspecția detaliată.

Oamenii au în mod normal trei tipuri de conuri, fiecare conținând un fotopigment sensibil la o gamă diferită de lungimi de undă - aproximativ scurte (albastru), medii (verde) și lungi (roșu). Creierul compară activarea relativă a celor trei tipuri pentru a construi percepția culorii. Deoarece conurile sunt mai puțin sensibile decât bastonașele, ele contribuie puțin la vedere în lumină slabă; de aceea, culoarea se estompează la amurg, iar detaliile fine devin mai greu de rezolvat.

Împachetarea densă a conurilor din fovea, împreună cu o linie privată de la fiecare con la centrii vizuali superiori, conferă vederii centrale claritatea sa. Departe de fovea, densitatea scade și mai mulți receptori împart fiecare celulă ganglionară, reducând acuitatea. Daltonismul rezultă cel mai adesea din absența sau funcția anormală a unui tip de con, alterând comparațiile care produc nuanța.

Ori de câte ori citim texte cu litere mici sau judecăm coacerea fructelor după culoarea lor, ne bazăm pe conuri.