Codificarea acustică este procesul de conversie a informațiilor într-un cod bazat pe sunet pe care sistemul de memorie îl poate stoca. Când repeți un număr de telefon în șoaptă sau auzi o melodie care îți rămâne în minte, te bazezi pe ea.

În modelul clasic de memorie cu memorare multiplă, codarea acustică este deosebit de importantă în memoria pe termen scurt sau de lucru. Literele care sună la fel - B, C, D, T - sunt mai ușor de confundat în amintirea imediată decât literele care arată la fel, dar sună diferit. Componenta buclei fonologice a memoriei de lucru este considerată a fi sistemul specializat care menține informațiile acustice prin repetiție.

Memoria pe termen lung folosește și caracteristici acustice. Cântecele și poeziile învățate cu ani în urmă pot fi recuperate cu o precizie surprinzătoare, parțial pentru că modelul sonor în sine oferă un indiciu bogat de recuperare. Persoanele cu anumite forme de amnezie își pot păstra capacitatea de a învăța melodii noi chiar și atunci când nu își pot forma noi amintiri episodice.

Codificarea acustică nu este singura cale către memorie — codurile vizuale și semantice sunt la fel de importante — dar este cea care transformă sunetul trecător al limbajului în ceva ce poate fi reținut și examinat.