Expresia publică, colectivă, a obiecției față de o politică sau un regim este protestul. Acesta variază de la marșuri și mitinguri permise până la nesupunere civilă și, în cazuri extreme, revolte.

Protestele semnalează intensitatea nemulțumirilor atunci când canalele instituționale obișnuite par închise sau lipsite de reacție. Acestea pot schimba opinia publică, pot pune probleme pe ordinea de zi și pot impune costuri politice factorilor de decizie. Autoritățile răspund prin acomodare, cooptare sau represiune, în funcție de sistem și de amenințarea percepută.

Protestul eficient necesită, de obicei, organizare, o încadrare care să rezoneze dincolo de activiștii principali și o disciplină suficientă pentru a menține simpatia publicului. Instrumentele digitale au redus costul mobilizării, creând în același timp noi vulnerabilități la supraveghere și dezinformare. Dreptul la protest pașnic este protejat în democrațiile liberale și restricționat sau refuzat în regimurile autoritare.

O mișcare de protest susținută poate impune probleme pe care alegerile singure nu le-au rezolvat.