Un obiect în repaus rămâne în repaus. Un obiect în mișcare rămâne în mișcare la viteză constantă. Aceasta este prima lege a mișcării a lui Newton, numită și legea inerției. Sună simplu, dar a fost revoluționar. Înainte de Newton, oamenii credeau că este nevoie de o forță pentru a menține un obiect în mișcare. Galileo contestase deja această idee, dar Newton a transformat-o în lege. Motivul pentru care obiectele de pe Pământ încetinesc este frecarea, nu lipsa forței. În spațiu, unde nu există frecare, o navă spațială poate rula ani de zile fără să-și pornească motoarele.

Prima lege definește ce înțelegem prin forță. O forță este ceea ce schimbă starea de mișcare a unui obiect. Dacă un obiect este în repaus și rămâne în repaus sau se mișcă cu viteză constantă, atunci forța netă asupra lui este zero. Dacă accelerează sau își schimbă direcția, atunci acționează o forță netă. Prima lege introduce și conceptul de inerție, rezistența unui obiect la schimbările mișcării sale. Inerția depinde de masă. Un obiect greu are mai multă inerție decât unul ușor. De aceea este mai greu să împingi o mașină decât o bicicletă și mai greu să oprești un tren decât o mașină.

Puncte cheie

• Legea inerției. Obiectele rezistă schimbărilor de mișcare.
• Nu este nevoie de forță. Mișcarea continuă fără forță.
• Forță netă. Forța netă zero înseamnă viteză constantă.
• Fricțiune. Motivul pentru care obiectele de pe Pământ încetinesc.
• Inerție. Depinde de masă.

Prima lege a lui Newton nu este aceeași cu a doua lege a lui Newton. Prima lege definește forța. A doua lege o cuantifică.