Tirania este o conducere crudă și opresivă exercitată de un conducător absolut. Tiranul deține puterea fără constrângere legală, adesea acaparând-o prin forță sau moștenind-o. Cuvântul provine din grecescul *tyrannos*, care inițial însemna un conducător care a preluat puterea în mod neconstituțional. În Grecia antică, un tiran nu era neapărat crud. Unele erau populare. Dar, în timp, termenul a căpătat sensul său modern: un conducător care abuzează de putere pentru câștig personal și oprimă poporul. Platon și Aristotel au analizat tirania ca o formă coruptă de monarhie. Ei au susținut că tiranii sunt conduși de interes personal și frică și că se înconjoară de lingușitori și spioni.

Tirania nu se limitează la Grecia antică. A apărut în multe timpuri și locuri. Împărații romani, regii medievali, dictatorii moderni. Hannah Arendt a analizat totalitarismul, o formă de tiranie din secolul al XX-lea care folosește ideologia și teroarea pentru a controla fiecare aspect al vieții. Tirania nu este același lucru cu autoritarismul, deși cele două se suprapun. Autoritarismul restricționează libertatea politică. Tirania adaugă cruzimea și conducerea personală. Rezistența la tiranie este o temă în filosofia politică. Locke a susținut că oamenii au dreptul la revoluție atunci când guvernul devine tiranic. Revoluțiile americană și franceză s-au inspirat din această idee. Tirania este o reamintire a faptului că puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut.

Caracteristicile tiraniei

• Putere absolută.
• Cruzitate.
• Interes personal.
• Frica.

Tirania nu este același lucru cu dictatura. Un dictator poate conduce cu sprijin popular. Un tiran conduce împotriva intereselor poporului.