Relativismul susține că adevărul sau moralitatea depind de context. Ceea ce este adevărat pentru o persoană sau cultură poate să nu fie adevărat pentru alta. Ceea ce este corect într-o societate poate fi greșit în alta. Această viziune se manifestă sub multe forme. Relativismul epistemic susține că cunoștințele sunt relative la un cadru. Relativismul moral susține că judecățile morale sunt relative la o cultură sau un individ. Relativismul cultural susține că ar trebui să înțelegem credințele și practicile în propriul lor context cultural, nu să le judecăm după propriile noastre standarde.

Relativismul este adesea pus în contrast cu obiectivismul, care susține că unele adevăruri sunt universale. Criticii susțin că relativismul este autodistructiv. Dacă tot adevărul este relativ, atunci afirmația că tot adevărul este relativ este în sine relativă. Apărătorii răspund că relativismul se referă la standardele pe care le folosim, nu la existența unei lumi independente de noi. Relativismul a avut o influență puternică în antropologie, sociologie și studii culturale. El încurajează toleranța și umilința. De asemenea, ridică întrebări dificile. Dacă moralitatea este relativă, cum criticăm practici precum sclavia sau mutilarea genitală? Dacă cunoașterea este relativă, cum evaluăm afirmațiile științifice concurente? Dezbaterea dintre relativism și criticii săi este una dintre cele mai importante din filosofia contemporană.

Forme de relativism

• Epistemic.
• Morală.
• Cultural.
• Estetică.

Relativismul nu este același lucru cu toleranța. Toleranța este o valoare. Relativismul este o afirmație despre natura adevărului și a moralității.