Existențialismul este mai puțin o doctrină și mai mult o familie de gânditori care împărtășesc o preocupare: experiența individuală, concretă, trăită a existenței. Kierkegaard, Nietzsche, Heidegger, Sartre, de Beauvoir, Camus. Au fost în dezacord asupra multor aspecte, dar au fost de acord că sistemele abstracte omit ceva esențial. Filosofia, credeau ei, ar trebui să pornească de la situația persoanei care pune întrebările.

Sartre a dat mișcării cel mai faimos slogan: existența precede esența. Pentru un cuțit, esența este pe primul loc. Designul determină ce este. Pentru o ființă umană, nu există un design predefinit. Existăm mai întâi, apoi ne definim prin alegerile noastre. Această libertate este exaltantă și terifiantă. Sartre a numit-o condamnare. De Beauvoir a aplicat idei existențialiste la gen, argumentând că nu te naști femeie, ci devii femeie. Heidegger a analizat ființa-către-moarte și autenticitatea. Camus a explorat absurdul. Existențialismul a influențat literatura, psihologia, teologia și politica. Rămâne o resursă pentru oricine se întreabă cum să trăiască fără un scenariu.

Teme existențialiste

• Existența precede esența.
• Libertate și responsabilitate.
• Autenticitate.
• Absurditate.

Existențialismul nu este o rețetă pentru disperare. Este un îndemn la a-ți asuma responsabilitatea pentru propria viață, fără garanții.