A pune întrebarea pe gânduri este o eroare argumentativă în care premisele presupun adevărul concluziei. Argumentul merge în cerc. Presupune ceea ce încearcă să demonstreze. Concluzia este ascunsă în premisă. Argumentul este valid, dar inutil. Nu adaugă nicio informație nouă.

Exemplul clasic: Dumnezeu există pentru că Biblia spune asta, iar Biblia este cuvântul lui Dumnezeu. Premisa presupune concluzia. Argumentul este circular. Un alt exemplu: Această carte este adevărată pentru că spune că este adevărată. Premisa presupune concluzia. Argumentul nu dovedește nimic.

Exemple de întrebări implorante

• Libertatea de exprimare este importantă, deoarece fără ea nu am putea vorbi liber.
• El este de încredere pentru că spune întotdeauna adevărul.
• Acest medicament funcționează pentru că este eficient.
• Legea există doar pentru că este legală.
• Sunt o persoană bună pentru că fac lucruri bune.

„Certificarea întrebării” este uneori numită raționament circular. Cei doi termeni sunt adesea folosiți interschimbabil. Strict vorbind, certificarea întrebării este o categorie mai largă. Include orice argument în care premisa presupune concluzia. Raționamentul circular este o formă specifică în care concluzia este folosită ca premisă. Distincția este subtilă. Eroarea este frecventă în argumentele de zi cu zi. Oamenii presupun ceea ce încearcă să demonstreze. Nu își dau seama că argumentul este circular. Remediul este să se întrebe: ce dovezi susțin premisa? Dacă premisa este doar concluzia reformulată, argumentul eșuează. Este o buclă închisă. Nu duce nicăieri. Întrebarea este cerută, nu se răspunde.”