Unele idei capătă forță prin contrastul cu contrariile lor. Antiteza este juxtapunerea unor cuvinte, expresii sau idei contrastante într-o structură paralelă. „A fost cel mai bun dintre vremuri, a fost cel mai rău dintre vremuri” pune două extreme una lângă alta, astfel încât fiecare o accentuează pe cealaltă. Această metodă apare în retorica politică, în literatură și în argumentele cotidiene ori de câte ori un vorbitor dorește să evidențieze o diviziune clară.

O antiteză eficientă se bazează pe echilibru. Elementele contrastante ar trebui să fie similare ca formă gramaticală, astfel încât opoziția să fie clară și ritmică. Rezultatul este adesea memorabil, deoarece mintea înregistrează simultan atât similaritatea structurii, cât și diferența de sens. Scriitorii o folosesc pentru a defini o poziție prin ceea ce nu este sau pentru a dramatiza un conflict într-o singură propoziție.

Nu orice contrast se califică. Opoziția întâmplătoare fără formă paralelă este pur și simplu contrast. Antiteza necesită oglindirea deliberată care face ca ciocnirea să fie elegantă, dar și emfatică. Atunci când este reușită, lasă publicului o distincție clară și evidentă, greu de uitat.