Cunoașterea a priori este independentă de experiență. O știi înainte de a o experimenta. Vine doar din rațiune. Toți burlacii sunt necăsătoriți. Acest lucru este adevărat prin definiție. Nu este nevoie să intervievezi burlaci. Adevărul constă în sensul cuvintelor. Doi plus doi egal patru. Acest lucru este adevărat indiferent de ceea ce observi.

Termenul „a priori” este de origine latină, de la primul. Acesta contrastează cu cunoașterea a posteriori, care depinde de experiență. Cunoașterea a priori este necesară. Nu poate fi altfel. Este universală. Nu variază de la o persoană la alta sau de la un loc la altul. Matematica și logica sunt casa cunoașterii a priori. Ele sunt construite pe definiții și reguli, nu pe observații.

Exemple de cunoștințe a priori

• Toți burlacii sunt necăsătoriți.
• Doi plus doi fac patru.
• Dacă A este mai mare decât B și B este mai mare decât C, atunci A este mai mare decât C.
• Un pătrat are patru laturi.
• Nimic nu poate fi adevărat și fals în același timp.

Cunoașterea a priori este certă. Nu necesită verificare. Nu poate fi infirmată prin experiență. Nu veți găsi niciodată un burlac căsătorit. Nu veți găsi niciodată un pătrat cu cinci laturi. Adevărurile sunt încorporate în concepte. Dezbaterea este dacă cunoașterea a priori este despre lume sau despre conceptele noastre. Immanuel Kant a susținut că unele cunoștințe a priori sunt sintetice, adică ne spun ceva despre lume. Alții susțin că cunoștințele a priori sunt analitice, adevărate prin definiție, dar nu informative despre realitate. Dezbaterea continuă. Dar conceptul este clar. Unele cunoștințe vin înaintea experienței. Este cunoașterea rațiunii.