Beta-blocantele încetinesc ritmul cardiac. Acestea fac acest lucru prin blocarea receptorilor beta-adrenergici, locurile de andocare care răspund la adrenalină și noradrenalină. Odată cu dezactivarea acestor semnale, ritmul cardiac scade, tensiunea arterială scade, iar inima utilizează mai puțin oxigen. Pentru o persoană care se recuperează după un atac de cord, această combinație salvează vieți.

Clasa nu este uniformă. Unele beta-blocante, cum ar fi propranololul și metoprololul, sunt cardioselective în doze mici, ceea ce înseamnă că afectează în principal inima. Altele, cum ar fi carvedilolul, blochează, de asemenea, receptorii alfa și dilată vasele de sânge. Unele au activitate simpatomimetică intrinsecă, un efect agonist parțial care împiedică scăderea excesivă a ritmului cardiac. Alegerea depinde de afecțiune. Pacienții cu insuficiență cardiacă primesc adesea carvedilol, succinat de metoprolol sau bisoprolol, cele trei medicamente dovedite a reduce mortalitatea. Pentru anxietatea de performanță se primește propranolol, administrat cu o oră înainte de un discurs.

Utilizări comune:

• Hipertensiune arterială. Eficientă, dar nu mai este tratamentul de primă linie pentru majoritatea pacienților.
• Insuficiență cardiacă. Reduce mortalitatea atunci când tratamentul este inițiat cu atenție.
• Angina pectorală. Reduce necesarul de oxigen și previne durerea în piept.
• Aritmii. Încetinește conducerea electrică și stabilizează ritmul.

Întreruperea bruscă a tratamentului cu beta-blocante poate declanșa tahicardie de rebound sau angină pectorală. Reduceți treptat doza sub supraveghere medicală.