Orice rezervor care absoarbe mai mult carbon decât eliberează într-o anumită perioadă funcționează ca un absorbant de carbon. Oceanul este cel mai mare absorbant activ de carbon de pe planetă, absorbind o fracțiune substanțială din dioxidul de carbon eliberat prin arderea combustibililor fosili și defrișări.

Două procese principale determină absorbția oceanică. Pompa de solubilitate dizolvă CO2 în apele reci de suprafață, care ulterior se scufundă în adâncurile oceanului. Pompa biologică transferă carbonul fixat de fitoplancton în straturi mai adânci prin intermediul particulelor care se scufundă și al migrației verticale. Zonele umede de coastă și straturile de iarbă marină acționează ca absorbante suplimentare, mai localizate, care îngroapă carbonul în sedimente.

Capacitatea acestor absorbante de carbon nu este nelimitată și se poate schimba odată cu încălzirea, schimbările circulației și alterarea ecosistemului. Monitorizarea absorbantei de carbon din ocean necesită o combinație de măsurători la suprafață, observații interioare și modele. Cuantificarea precisă este esențială pentru închiderea bugetului global de carbon și pentru evaluarea strategiilor de atenuare a schimbărilor climatice.

• Rezervor care absoarbe mai mult carbon decât eliberează
• Oceanul este cel mai mare rezervor activ
• Acționat de pompe de solubilitate și biologice
• Capacitatea se poate schimba odată cu impactul climatic și uman