Memoria pe termen scurt reține o cantitate mică de informații în stare de conștientizare activă pentru o perioadă scurtă de timp - de obicei, de la secunde la un minut, cu excepția cazului în care materialul este repetat. Estimarea clasică a capacității este de șapte plus sau minus două elemente, deși limita reală depinde de natura materialului și de posibilitatea de a le împărți în unități mai mari.

Informațiile din memoria pe termen scurt sunt fragile. O scurtă distragere a atenției este adesea suficientă pentru a le șterge. Repetiția de întreținere - simpla repetiție - poate menține materialul activ, dar nu face prea mult pentru a-l transfera în memoria pe termen lung. Procesele elaborate care leagă elementele noi de cunoștințele existente sunt mult mai eficiente pentru o reținere de durată.

Modelele contemporane înlocuiesc adesea conceptul mai vechi de memorie pe termen scurt cu memoria de lucru, care pune accentul pe manipularea activă mai degrabă decât pe stocarea pasivă. Totuși, observația de bază rămâne: doar o cantitate limitată de informații poate fi reținută în centrul atenției simultan.

• Capacitate limitată
• Scurtă durată fără repetiție
• Vulnerabil la interferențe
• Poartă de acces către stocarea pe termen lung

Exemplele de zi cu zi includ amintirea unui număr de telefon suficient de mult timp pentru a-l forma sau reținerea începutului unei propoziții în timp ce citești sfârșitul.