Cortexul cerebral este stratul exterior subțire și pliat al creierului. Este sediul funcțiilor superioare care disting cogniția umană - percepția, mișcarea voluntară, limbajul, raționamentul și planificarea.

La om, cortexul cerebral este profund complicat, mărindu-și considerabil suprafața în limitele craniului. Este împărțit în patru lobi pe fiecare parte: frontal, parietal, temporal și occipital. Zonele senzoriale și motorii primare ocupă regiuni specifice; teritoriul mult mai mare rămas constă din cortexul de asociație care integrează informații și susține activitatea mentală complexă. Cele două emisfere sunt specializate într-o oarecare măsură - limbajul este de obicei lateralizat spre stânga - totuși rămân în comunicare constantă prin intermediul corpului calos.

Grosimea corticală și integritatea conexiunilor sale se schimbă de-a lungul vieții și sunt afectate de experiență, boli și leziuni. Neuroimagistica a făcut posibilă observarea cortexului la lucru în timpul unor sarcini specifice, dezvăluind rețele distribuite, mai degrabă decât centre izolate, pentru majoritatea funcțiilor psihologice.

Când vorbim despre cele mai flexibile și distinct umane capacități ale minții, vorbim în mare parte despre cortexul cerebral.