Agresiunea și vătămarea corporală sunt două infracțiuni separate, deși adesea se întâmplă împreună. Agresiunea reprezintă amenințarea cu un contact dăunător sau ofensator. Vătămarea corporală reprezintă contactul propriu-zis. Ridicarea pumnului și promiterea de a lovi pe cineva reprezintă agresiune. A ataca cu pumnul reprezintă vătămare corporală.

Dreptul penal și dreptul răspunderii civile delictuale tratează aceste cazuri diferit. Agresiunea și vătămarea corporală pot duce la arestare, amenzi și închisoare. Agresiunea și vătămarea corporală civilă pot duce la un proces pentru daune. Același act poate declanșa ambele acțiuni. O bătaie într-un bar poate duce la acuzații penale și la un proces de vătămare corporală.

Distincții cheie

• Agresiunea necesită teama unui contact iminent, nu frică.
• Bateria necesită contact fizic, oricât de mic.
• Consimțământul este o apărare pentru ambele.
• Autoapărarea poate justifica un contact altfel ilegal.
• Cuvintele singure nu sunt de obicei suficiente pentru un atac.

Elementul de reținere în cazul agresiunii îi pune pe oameni în dificultate. Victima trebuie să perceapă că este pe cale să aibă loc un contact. Dacă cineva te atacă din spate și nu-l vezi venind, nu există agresiune, dar există vătămare corporală. Dacă te amenință de peste drum și nu te poate contacta, s-ar putea să nu existe agresiune, deoarece amenințarea nu este iminentă. Aceste distincții contează în instanță, chiar dacă par tehnice în viața de zi cu zi.