Ființele umane au fost considerate proprietate în multe societăți. Sclavia este proprietatea instituțională și exploatarea forțată a oamenilor cărora li se refuză legal sau obișnuit libertatea personală și sunt obligați să muncească pentru alții.

Formele au variat de la servicii casnice și robie pentru datorii până la sisteme de plantații la scară largă. Comerțul transatlantic cu sclavi a transportat cu forța milioane de africani în America între secolele al XV-lea și al XIX-lea, generând o bogăție imensă și consecințe demografice și culturale profunde. Alte sisteme sclavagiste au existat în Mediterana antică, în lumea islamică, în Africa și în Asia.

Mișcările aboliționiste au incriminat în cele din urmă instituția juridică în majoritatea jurisdicțiilor, însă practicile coercitive de muncă persistă în forme modificate. Istoricii studiază logica economică, rezistența zilnică, creativitatea culturală și moștenirile pe termen lung ale societăților sclavagiste. Subiectul rămâne esențial pentru înțelegerea inegalității și a drepturilor omului.

• Proprietatea și exploatarea forțată a oamenilor
• A existat în multe societăți istorice
• Sistemul transatlantic a fost deosebit de la scară largă
• Abolit legal, dar lasă moșteniri durabile