Ceea ce o societate alege să păstreze dezvăluie ceea ce prețuiește. Patrimoniul cuprinde monumentele, tradițiile, limbile și practicile moștenite de la generațiile anterioare și considerate demne de protecție și transmitere.

Patrimoniul tangibil include clădiri, artefacte și peisaje; patrimoniul imaterial acoperă ritualuri, meșteșuguri și tradiții orale. Organismele naționale și internaționale desemnează situri și practici pentru protecție juridică. Apar frecvent dispute cu privire la cine contează în patrimoniu și cine controlează interpretarea și beneficiile economice ale acestuia.

Patrimoniul poate unifica sau diviza. Susține turismul și educația, dar poate, de asemenea, îngheța tradițiile vii sau exclude grupurile marginalizate. Istoricii și profesioniștii din domeniul patrimoniului navighează în tensiunea dintre conservare și schimbare, autenticitate și adaptare. Conceptul în sine are o istorie, extinzându-se de la monumente de elită la expresii culturale mai ample.

• Tradiții și monumente moștenite care necesită conservare
• Include forme tangibile și intangibile
• Supus desemnării și contestării
• Echilibrează conservarea cu practicile vii