Temperatura crește pe măsură ce ne adâncim în interiorul Pământului. Gradientul geotermal reprezintă rata acestei creșteri, de obicei aproximativ 25-30 °C pe kilometru în scoarța superioară, deși valorile variază foarte mult în funcție de contextul tectonic.

În interiorul continentelor stabile, gradientul este relativ scăzut; în regiunile vulcanice și la dorsalele medio-oceanice poate fi mult mai abrupt. Sursele de căldură includ căldura reziduală provenită din acreția planetară, dezintegrarea izotopilor radioactivi și căldura latentă provenită din cristalizarea miezului. Fluxul de căldură conductivă măsurat la suprafață reflectă gradientul și conductivitatea termică a rocilor.

Cunoașterea gradientului geotermal este esențială pentru interpretarea condițiilor metamorfice, proiectarea forajelor adânci și evaluarea potențialului energetic geotermal. Acolo unde gradientul este suficient de mare, apa caldă sau aburul pot fi extrase pentru generarea de energie sau încălzire directă. Anomaliile locale indică adesea corpuri de magmă sau fluide circulante.

• Rata de creștere a temperaturii cu adâncimea
• Medii de 25–30 °C/km în scoarța continentală
• Variază în funcție de contextul tectonic
• Important pentru energia geotermală și metamorfism