Un fond index urmărește un indice de piață. S&P 500, FTSE 100, Nikkei 225. În loc să încerce să aleagă câștigători, fondul cumpără tot ce se află în indice. Dacă indicele deține 500 de acțiuni, fondul deține 500 de acțiuni. Rezultatul este o performanță medie a pieței, minus un comision foarte mic. Această simplitate a făcut din fondurile index una dintre cele mai importante inovații financiare din ultimele decenii.

Primul fond indexat a fost lansat în 1976, creat de John Bogle la Vanguard. Criticii l-au numit antiamerican. De ce să ne mulțumim cu o medie? Dar cifrele au spus o altă poveste. Majoritatea managerilor activi au avut performanțe sub așteptări față de indicele după plata comisioanelor. De-a lungul deceniilor, decalajul s-a mărit. Astăzi, fondurile indexate dețin trilioane de dolari. Acestea domină conturile de pensii și au remodelat industria administrării activelor.

Costurile contează enorm în indexare. Un fond gestionat activ poate percepe o cotă de 1% sau mai mult pe an. Un fond indexat poate percepe o cotă de 0,03%. Pe un portofoliu de 100.000 USD, această diferență este de 970 USD pe an. Compusă pe parcursul a 30 de ani, aceasta ajunge la o cotă de șase cifre. Fondurile indexate generează, de asemenea, mai puține evenimente impozabile, deoarece se tranzacționează mai puțin. Pentru majoritatea investitorilor, argumentul este solid. Principalul risc este că dețineți întreaga piață, inclusiv bulele acesteia.

Fonduri indexate comune

• Fondul index S&P 500
• Fondul total al pieței bursiere
• Fond index internațional
• Fond indexat de obligațiuni
• Fond indexat specific sectorului