Omul versus sine este un conflict intern în care un personaj se luptă cu aspecte opuse ale propriei personalități, valori sau dorințe. Câmpul de luptă este mintea.

Un protagonist sfâșiat între ambiție și loialitate, între frică și datorie sau între două iubiri incompatibile este angajat într-o confruntare între om și sine. Conflictul poate fi liniștit, dar decisiv; evenimentele externe îl forțează adesea să iasă la iveală. Rezolvarea vine prin alegere, acceptare de sine sau prin eșecul tragic de a rezolva diviziunea. Profunzimea psihologică în ficțiune depinde în mare măsură de acest tip de luptă.

Omul versus sine se intercalează frecvent cu conflicte externe. Problema exterioară devine testul care dezvăluie sau intensifică problema interioară. Scriitorii redau lupta prin puncte de decizie, monologuri, comportamente contradictorii și discrepanța dintre fața publică și gândirea privată. Cititorii interacționează deoarece experiența de a fi divizați este împărtășită pe scară largă.

Când principalul adversar al protagonistului este un aspect al său, conflictul este om versus sine.