Instruirea diferențiată înseamnă predarea aceluiași conținut în moduri diferite diferiților elevi. Nu există doi elevi care învață în același ritm sau în același stil. Un profesor care diferențiază ajustează conținutul, procesul sau produsul pentru a se potrivi elevilor acolo unde se află. Nu este vorba despre a le da o muncă ușoară unora și o muncă grea altora. Este vorba despre a oferi fiecărui elev provocarea potrivită.

În practică, diferențierea seamănă cu o grupare flexibilă. Elevii pot lucra în grupuri mici, la abilități similare, la niveluri diferite. Seamănă cu niște tăblițe cu opțiuni, unde elevii aleg sarcinile care îi interesează. Seamănă cu teme pe niveluri, unde obiectivul principal de învățare este același, dar complexitatea variază.

Este solicitant. Un profesor cu treizeci de elevi nu poate personaliza complet fiecare lecție. Criticii spun că este nerealist fără mai mult sprijin. Susținătorii spun că până și micile ajustări ajută. Cheia este să-ți cunoști elevii și să fii dispus să te adaptezi din mers.

Modalități de diferențiere

• Grupare flexibilă
• Sarcini pe niveluri
• Tabele și meniuri cu opțiuni
• Texte variate la diferite niveluri de citire
• Mai multe moduri de a demonstra învățarea