O zonă umedă drenată devine un complex rezidențial. Douăzeci de ani mai târziu, ecologiștii sparg digurile, replantează rogozurile și așteaptă. Restaurarea este încercarea de a readuce un ecosistem degradat la starea sa anterioară. Este lentă, costisitoare și rareori completă.

Știința din spatele acestui proces s-a maturizat încă din anii 1980. Practicienii vorbesc acum despre situri de referință: ecosisteme intacte din apropiere, folosite ca repere pentru compoziția speciilor, hidrologie și chimia solului. Nu poți pur și simplu să plantezi copaci și să pleci. Trebuie să restaurezi procesele care îi mențin în viață, cum ar fi inundațiile sezoniere, regimurile de incendii sau populațiile de polenizatori.

Obiective comune de restaurare

• Zone umede drenate pentru agricultură
• Situri miniere decojite de sol vegetal
• Râurile s-au îndreptat în canale
• Pajiști invadate de specii non-native

Domeniul Knepp din Anglia este un exemplu binecunoscut. Odată teren agricol intensiv, acesta a fost lăsat să se reînvie cu intervenții minime. Berzele, castorii și fluturii împărat violet s-au întors. Nu fiecare proiect merge atât de bine. Unele situri restaurate nu își recuperează niciodată speciile originale. Restaurarea este o încercare, nu o garanție. Cei onești își măsoară succesul în funcție de obiective realiste, nu de nostalgie.