Omnivorele mănâncă atât plante, cât și animale. Oamenii sunt omnivori. La fel sunt și urșii, ratonii, porcii, găinile și multe furnici. Categoria este largă. Unii omnivori mănâncă în principal plante și ocazional carne. Alții mănâncă în principal carne și ocazional plante. Ceea ce îi unește este flexibilitatea. Omnivorele pot schimba sursele de hrană pe măsură ce disponibilitatea se schimbă, ceea ce le oferă un avantaj în medii variabile. Urșii mănâncă fructe de pădure vara, iar somon toamna. Ratonii mănâncă fructe, insecte, ouă și gunoaie.

Omnivorismul are costuri. Sistemele digestive construite atât pentru materia vegetală, cât și pentru cea animală sunt mai puțin specializate decât cele ale erbivorelor sau carnivorelor stricte. Omnivorele au adesea dinți și intestine de dimensiuni moderate, în loc de adaptări extreme. De asemenea, se confruntă cu o concurență mai mare, deoarece se suprapun atât cu erbivorele, cât și cu carnivorele. Dar compromisul dă de obicei roade. Flexibilitatea permite omnivorelor să supraviețuiască atunci când o sursă de hrană eșuează. Aceasta i-a făcut pe oameni excepțional de adaptabili, capabili să trăiască cu diete care variază de la aproape orice tip de carne la aproape orice tip de plante.

Exemple de omnivore

• Urși: fructe de pădure, pești, insecte, mamifere mici.
• Ratoni: fructe, insecte, ouă, hoituri.
• Porci: rădăcini, boabe, insecte, animale mici.
• Găini: semințe, insecte, viermi, vertebrate mici.

Omnivoria nu înseamnă lipsă de specializare. Este o strategie diferită, una care favorizează adaptabilitatea în detrimentul eficienței.