Roata culorilor aranjează nuanțele într-un cerc pentru a arăta relațiile dintre ele. Isaac Newton este adesea creditat cu prima diagramă circulară în 1666, deși gânditorii anteriori exploraseră idei similare. Roata a luat multe forme de atunci. Unele versiuni plasează roșul, galbenul și albastrul în puncte egale, bazându-se pe pictura tradițională. Altele folosesc cyan, magenta și galben pentru imprimare sau roșul, verdele și albastrul pentru lumină. Fiecare roată reflectă un sistem de amestecare diferit.

Designerii folosesc roata pentru a construi palete de culori. Culorile opuse sunt complementare și creează un contrast puternic. Culorile așezate una lângă alta sunt analoage și se armonizează. Culorile din punctele unui triunghi echilateral formează o schemă triadică. Complementaritatea divizată folosește o culoare de bază și cele două culori adiacente complementului său. Aceste modele sunt puncte de plecare, nu formule. O paletă care pare echilibrată pe roată poate eșua în context, în funcție de iluminare, materiale și asociații culturale.

Relații comune de culoare

• Complementar: opus pe roată.
• Analog: adiacente pe roată.
• Triadică: trei culori distanțate uniform.
• Complementar divizat: bază plus două complemente apropiate.

Cercul cromatic este o hartă, nu un teritoriu. Îi ajută pe designeri să vadă relațiile, dar judecata finală are loc în cadrul lucrării în sine.