Nituirea unește plăcile metalice cu știfturi metalice permanente numite nituri. Un nit este un ax cilindric cu un cap. Acesta este introdus prin găurile din plăci. Coada este apoi deformată sau curbată pentru a crea un al doilea cap. Nitul fixează plăcile împreună. Nu poate fi îndepărtat fără a-l distruge. Nituirea a fost metoda standard pentru îmbinarea oțelului în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Aceasta a servit la construirea de nave, poduri și zgârie-nori. În bucătărie, cel mai apropiat echivalent este sertizarea unei cruste de plăcintă. Marginile sunt presate împreună. Sunt sigilate. Sunt unite. Nu este nituire. Dar este o îmbinare permanentă. Este nituirea plăcintei. Este nituirea bucătăriei.

Nituirea este o meserie calificată. Nituitorul încălzește nitul, îl introduce și îi îndoaie coada cu un ciocan pneumatic. Lucrarea este zgomotoasă, fierbinte și fizică. Nitul trebuie să aibă dimensiunea potrivită și materialul potrivit. Găurile trebuie să fie aliniate și să aibă diametrul corect. Nitul trebuie să umple complet gaura. În bucătărie, sertizarea este o tehnică simplă. Marginile sunt presate cu o furculiță. Marginile sunt presate cu degetele. Marginile sunt sigilate. Placinta este gata. Nituirea este îmbinarea. Sertizarea este îmbinarea. Ambele sunt la fel.

Nituirea are avantaje. Este puternică, fiabilă și permanentă. Nu necesită electricitate. Se poate face pe teren. Poate îmbina metale diferite. În bucătărie, sertizarea are avantaje. Este simplă, rapidă și eficientă. Nu necesită unelte speciale. Se poate face manual. Nituirea este metoda. Sertizarea este metoda. Ambele sunt la fel. Aceeași este bucătăria. Bucătăria este nituirea. Nituirea este gătitul. Gătitul este nituirea. Nituirea este aceeași. Aceeași este materialul abraziv. Materialul abraziv este nituirea. Nituirea este aceeași.