Tocarea tăie mâncarea în bucăți foarte fine. Mai mici decât zarurile. Mai mici decât tocarea. Bucățile sunt minuscule. Sunt aproape o pastă. Tocarea se folosește pentru usturoi, ghimbir, ierburi și ceapă. Eliberează aroma. Se distribuie uniform. Dispare în preparat. Adaugă profunzime fără textură.

Tehnica variază în funcție de ingredient. Usturoiul se toacă cu un cuțit. Zdrobiți cățelul. Curățați-l de coajă. Feliați-l subțire. Apoi mișcați cuțitul înainte și înapoi. Usturoiul devine o pastă. Ierburile se toacă prin stivuirea frunzelor. Rulați-le într-un trabuc. Feliați-le subțire. Apoi mișcați cuțitul. Ierburile devin fine. Ghimbirul se toacă cu un cuțit sau cu o răzătoare. Fibrele sunt tari. Un cuțit ascuțit ajută.

Cum se toacă usturoiul

• Zdrobește cățelul cu latul unui cuțit.
• Curățați pielea.
• Tăiați cățelul subțire.
• Mișcați cuțitul înainte și înapoi peste felii.
• Răzuiți pasta în tigaie.

Tocarea cărnii este o sarcină mică. Durează un minut. Face o mare diferență. Un fel de mâncare cu usturoi tocat are un gust diferit față de un fel de mâncare cu usturoi feliat. Usturoiul tocat eliberează mai multă aromă. Pătrunde în ulei. Condimentează fiecare îmbucătură. Un fel de mâncare cu ierburi tocate arată diferit. Ierburile se amestecă. Adaugă culoare. Adaugă prospețime. Tocarea cărnii nu este dificilă. Dar necesită un cuțit ascuțit. Necesită atenție. Necesită o mână sigură. Bucățile trebuie să fie mici. Trebuie să fie uniforme. Trebuie să fie fine. Tocarea cărnii este munca de detaliu a gătitului. Lucrul mic face o mare diferență. Este semnul unui bucătar atent.