Drenajul elimină excesul de apă de pe un șantier sau o structură. Apa este cea mai distructivă forță în construcții. Erodează solul, subminează fundațiile, inundă subsolurile și putrezește materialele. Un sistem de drenaj bun îndepărtează apa de pe clădire și o îndepărtează de pe șantier. Acesta include jgheaburi, burlane, canale de scurgere franceze, șanțuri, bazine de colectare, canale de colectare pluvială și iazuri de retenție. Este un sistem, nu o singură componentă. Fiecare parte trebuie să funcționeze împreună cu celelalte.

Drenajul de suprafață gestionează apa de la suprafață. Terenul este nivelat astfel încât apa să se scurgă departe de clădire. Șanțurile sunt canale puțin adânci care direcționează apa către un bazin colector sau un canal de scurgere pluvială. Drenajul subteran gestionează apa de sub suprafață. Drenajele franceze sunt șanțuri umplute cu pietriș, cu țevi perforate, care colectează apa subterană și o transportă departe. Drenajele de fundație, numite și drenaje de fundație, colectează apa din jurul bazei unei fundații. Sunt esențiale în climatele umede.

Drenajul trebuie proiectat. Tipul de sol, pânza freatică, precipitațiile și topografia amplasamentului contează. Un amplasament care nu se drenează corespunzător se poate inunda, eroda și tasa. În zonele urbane, drenajul se conectează la sistemul municipal de canalizare pluvială. În zonele rurale, se poate deversa într-un șanț, un pârâu sau un puț uscat. Unele jurisdicții impun utilizarea iazurilor de retenție pentru a reține apele pluviale și a le elibera lent. Drenajul este reglementat. Este, de asemenea, o chestiune de bun simț. Apa curge la vale. Clădirea trebuie să fie deasupra acesteia, iar apa trebuie să aibă unde să se ducă.