Un film independent este produs în afara controlului studiourilor majore, adesea cu un buget mic. Termenul acoperă o gamă largă de filme, de la lungmetraje cu micro-buget filmate cu un smartphone până la drame de prestigiu susținute de finanțatori independenți. Ceea ce au în comun este un grad de libertate creativă. Cineastul nu răspunde unui director de studio. El realizează filmul pe care dorește să îl realizeze.

Filmul independent are o istorie lungă. La începuturile Hollywood-ului, producătorii independenți au contestat sistemul studiourilor. În anii 1960 și 1970, cinematografia independentă a înflorit cu cineaști precum John Cassavetes și Robert Altman. În anii 1990, boom-ul cinematografiei independente i-a adus în prim-plan pe Quentin Tarantino, Steven Soderbergh și Kevin Smith. În anii 2000 și 2010, tehnologia digitală a făcut realizarea unui film mai ușoară și mai ieftină. Platformele de streaming au creat noi oportunități și noi provocări.

Filmele independente abordează adesea subiecte pe care studiourile le evită. Își asumă riscuri, experimentează cu formele și spun povești personale. Sunt sursa de noi talente și idei. Unele filme independente devin succese și lansează cariere. Majoritatea nu. Situația economică este brutală. Un cineast poate petrece ani de zile lucrând la un proiect care nu găsește niciodată public. Dar spiritul independent persistă. Este forța vitală a cinematografiei.