Lemnul nu ia foc la temperatura camerei. Are combustibilul și oxigenul, dar îi lipsește scânteia. Energia de activare este energia minimă necesară pentru a începe o reacție chimică. Este dealul pe care reactanții trebuie să-l urce înainte de a putea aluneca în jos, transformându-se în produși. Fără suficientă energie, moleculele se ciocnesc, dar nu reacționează.

Conceptul provine din teoria coliziunilor. Nu orice coliziune între moleculele reactante duce la o reacție. Doar cele cu suficientă energie și orientarea corectă pot rupe legăturile existente și pot forma altele noi. Energia de activare este bariera. O barieră mai mare înseamnă o reacție mai lentă. O barieră mai mică înseamnă o reacție mai rapidă. Temperatura crește energia cinetică medie a moleculelor, astfel încât mai multe dintre ele pot trece de barieră. De aceea, reacțiile accelerează atunci când sunt încălzite.

Catalizatorii reduc energia de activare oferind o cale alternativă. Aceștia nu modifică bilanțul energetic general, ci doar ruta. Enzimele sunt catalizatori biologici care reduc dramatic energia de activare, permițând reacții la temperatura corpului care altfel ar necesita condiții extreme. Convertorul catalitic dintr-o mașină folosește platină și paladiu pentru a reduce energia de activare pentru transformarea poluanților în gaze mai puțin nocive.

Energia de activare nu este același lucru cu schimbarea de energie a unei reacții. O reacție poate elibera multă energie în ansamblu și totuși poate avea o energie de activare ridicată. De aceea, diamantele nu se transformă spontan în grafit, chiar dacă grafitul este mai stabil.