Băncile folosesc rata de eficiență pentru a măsura cât de bine controlează costurile. Aceasta împarte cheltuielile fără dobânzi la venitul net din dobânzi plus venitul fără dobânzi. Un număr mai mic este mai bun. O rată de eficiență de 50% înseamnă că banca cheltuiește 50 de cenți pentru a obține un dolar de venituri.

Raportul este cel mai des întâlnit în domeniul bancar, dar conceptul se aplică și în alte părți. În termeni generali, un raport de eficiență măsoară cât de bine o companie își utilizează activele și pasivele pentru a genera venituri. O companie producătoare ar putea urmări veniturile per angajat. Un comerciant cu amănuntul ar putea urmări vânzările pe metru pătrat. Fiecare este o versiune a aceleiași întrebări: ce cantitate de producție obțineți pentru inputul dvs.?

Ratele de eficiență sunt utile pentru comparație. O bancă cu o rată de eficiență de 45% este mai eficientă decât una cu 70%. Însă contextul contează. O bancă care investește masiv în tehnologii noi poate avea o rată temporar ridicată. O bancă care reduce costurile prea agresiv poate afecta serviciul clienți. Rata este o imagine de ansamblu, nu un verdict. Îți spune unde să cauți, nu ce concluzie să obții.