O mașină autonomă își simte mediul înconjurător și se conduce fără intervenție umană. Folosește camere, radar, lidar și senzori cu ultrasunete pentru a construi o imagine a lumii din jurul său. Software-ul planifică apoi o traiectorie, ia decizii și controlează direcția, accelerația și frânarea. Scopul este un vehicul care nu obosește, nu se distrage și nu se îmbată niciodată.

Autonomia nu este binară. SAE definește șase niveluri. Nivelul 0 nu reprezintă automatizare. Nivelurile 1 și 2 asistă șoferul. Nivelul 3 permite mașinii să se conducă singură în condiții limitate, cu o persoană gata să preia controlul. Nivelul 4 gestionează majoritatea condusului fără intervenție umană, dar poate fi georeferențiat. Nivelul 5 este complet autonom peste tot și nu există încă.

Waymo operează robotaxiuri de Nivel 4 în Phoenix, San Francisco și Los Angeles. Cruise a deservit un serviciu similar în San Francisco înainte ca incidentele de siguranță să impună o pauză. Tesla vinde un sistem de Nivel 2 numit Full Self-Driving, care nu este de fapt o conducere complet autonomă. Discrepanța dintre marketing și realitate a cauzat confuzie și, în unele cazuri, accidente.

Provocările tehnice sunt enorme. Zăpada, ploaia și construcțiile derutează senzorii. Pietonii se comportă imprevizibil. Cazurile limită sunt nesfârșite. Întrebările juridice și etice sunt la fel de dificile. Când un accident este inevitabil, cine decide ce se întâmplă? Răspunsul este încă în curs de scriere.