Zodiacul este o centură de constelații care înconjoară cerul de-a lungul eclipticii, traiectoria pe care Soarele pare să o urmărească pe parcursul unui an. Planetele și Luna călătoresc în interiorul aceleiași centuri, motiv pentru care astronomii antici o observau cu atenție. Cuvântul provine din grecescul zodiakos, care înseamnă cerc de animale mici.

Astronomii babilonieni au împărțit centura în 12 secțiuni egale, fiecare cu o lățime de 30 de grade, și le-au numit după constelațiile pe care le conțineau: Berbec, Taur, Gemeni, Rac, Leu, Fecioară, Balanță, Scorpion, Săgetător, Capricorn, Vărsător și Pești. Aceste nume au devenit semnele astrologice, care sunt folosite și astăzi, chiar dacă astronomia a evoluat.

Constelațiile și semnele zodiacale nu se mai aliniază. Axa Pământului are loc prin precesie, schimbând poziția Soarelui față de stele cu aproximativ un grad la fiecare 72 de ani. Când astrologia a fost codificată, Soarele era în Berbec la echinocțiul de primăvară. Astăzi este în Pești. Semnele zodiacale sunt fixate în funcție de anotimpuri, nu de stele.

Astronomii folosesc zodiacul ca un marker convenabil de-a lungul eclipticii. Astrologii îl folosesc în alte scopuri. Cele două domenii au în comun un vocabular, dar nu și o metodă.