Zona locuibilă este regiunea din jurul unei stele unde poate exista apă lichidă pe suprafața unei planete. Nu este nici prea caldă, nici prea rece. Uneori este numită zona Goldilocks. Conceptul este esențial pentru căutarea vieții dincolo de Pământ.

Distanța zonei față de stea depinde de luminozitatea stelei. O pitică roșie slab luminată are o zonă locuibilă aproape de ea. O stea albastră strălucitoare are una departe de ea. Zona nu este o graniță clară. Este un interval, iar marginile sale depind de presupuneri despre atmosfera planetei. O atmosferă groasă poate capta căldura și poate împinge marginea interioară spre exterior. Una subțire poate lăsa căldura să scape și poate împinge marginea exterioară spre interior.

A fi în zona locuibilă nu este suficient. Planeta are nevoie de masa potrivită pentru a deține o atmosferă. Are nevoie de un câmp magnetic pentru a devia radiația stelară. Are nevoie de apă, carbon și alte elemente. Are nevoie de o climă stabilă timp de miliarde de ani. Zona locuibilă este un punct de plecare, nu o garanție.

Astronomii au descoperit planete potențial locuibile în jurul stelelor din apropiere. Proxima Centauri b, TRAPPIST-1e și Kepler-452b sunt exemple. Nu se știe dacă vreuna dintre ele adăpostește cu adevărat viață. Căutările continuă.