Într-o noapte senină în apropierea polilor, cerul poate străluci în verde, roșu și violet. Aceasta este o auroră. Se întâmplă atunci când particulele încărcate de la Soare, transportate de vântul solar, se izbesc de magnetosfera Pământului. Magnetosfera le canalizează spre poli, unde se ciocnesc cu oxigenul și azotul din atmosfera superioară. Aceste coliziuni excită atomii și, pe măsură ce se relaxează, emit lumină.

Verdele este cea mai comună culoare, produsă de oxigen la o altitudine de aproximativ 100 până la 150 de kilometri. Roșul provine de la oxigenul de la o altitudine mai mare. Mov și albastru provin de la azot. Culorile depind de gazul care este lovit și de cât de sus are loc coliziunea.

Aurorele nu sunt doar frumoase. Sunt un semn vizibil al vremii spațiale, aceeași activitate care poate perturba sateliții, comunicațiile radio și rețelele electrice. Evenimentul Carrington din 1859 a provocat aurore vizibile în apropierea ecuatorului și a distrus sistemele telegrafice. O furtună similară astăzi ar provoca mult mai multe pagube.

Oamenii de știință studiază aurorele pentru a înțelege cum reacționează magnetosfera la activitatea solară. Lumina este punctul culminant al unui fenomen mult mai amplu.