Intrați într-un hotel mare sau într-o clădire de birouri și s-ar putea să vă aflați într-un spațiu deschis, înalt, cu plafon de sticlă și balcoane care înconjoară lateralele. Acesta este un atrium - o sală centrală care aduce lumină și aer adânc în interiorul unei clădiri. Romanii au inventat această formă pentru casele lor, dar arhitecții moderni au reînviat-o dintr-un motiv diferit: lumina zilei.

Într-o podea adâncă, birourile departe de ferestre par ca niște peșteri. Un atrium rezolvă acest lucru prin sculptarea unui puț vertical prin clădire, permițând soarelui să ajungă la etajele inferioare și oferind ocupanților un spațiu comun pentru a vedea și a fi văzuți. Acoperișul de sticlă împiedică pătrunderea ploii, dar lasă lumina să pătrundă.

Atriumurile servesc și ca niște condensatoare sociale. Oamenii se intersectează acolo. Cafenelele și locurile de relaxare se adună la margini. Codurile de incendiu le tratează cu atenție - controlul fumului și evacuarea sunt provocări majore de design - dar atunci când sunt realizate bine, un atrium devine inima unei clădiri.

Nu orice atrium funcționează. Scara contează. Dacă e prea mic, se simte ca o fântână de lumină. Dacă e prea mare, devine un gol.