Vrăjitoria este presupusa utilizare a puterilor supranaturale pentru a provoca rău sau a influența evenimente. Credința în vrăjitorie apare în societățile din întreaga lume, de la Europa modernă timpurie până la Africa contemporană, Melanesia și America Latină. În multe comunități, vrăjitoria explică nenorocirile care nu au o cauză evidentă. O boală bruscă, o recoltă ratată, un șir de ghinioane: acestea pot fi atribuite unui dușman ascuns. Acuzațiile vizează adesea persoane marginale sau percepute ca fiind invidioase.

Studiul lui EE Evans-Pritchard despre azande din Sudan, publicat în 1937, rămâne un clasic. El a arătat că credințele despre vrăjitorie formau un sistem coerent. Azande știau că termitele pot deteriora un hambar. Au întrebat de ce s-a prăbușit în acel moment, ucigând acei oameni. Vrăjitoria a răspuns la această întrebare. Nu a înlocuit cunoștințele practice. Le-a completat.

Modele comune

• Vrăjitoria explică nenorocirea și moartea subită.
• Acuzațiile vizează adesea persoane marginalizate.
• Divinația identifică presupusa vrăjitoare.
• Urmează mărturisirea, despăgubirea sau exmatricularea.

Credințele despre vrăjitorie nu sunt simple superstiții. Sunt o modalitate de a înțelege suferința și de a atribui responsabilitatea.