Rotația culturilor este practica cultivării diferitelor culturi în secvență pe același teren, de-a lungul unor sezoane succesive, pentru a menține fertilitatea solului, a reduce dăunătorii și bolile și a îmbunătăți randamentele. Principiul este străvechi: autorii romani recomandau alternarea cerealelor cu leguminoase, iar sistemul medieval cu trei câmpuri rota cerealele de iarnă, cerealele de primăvară și pârloagele. Rotația Norfolk cu patru câmpuri din secolul al XVIII-lea - grâu, napi, orz, trifoi - a fost o piatră de temelie a Revoluției Agricole Britanice. Rotațiile întrerup ciclurile de viață ale dăunătorilor și bolilor, echilibrează utilizarea nutrienților, îmbunătățesc structura solului și reduc dependența de inputurile sintetice. Leguminoasele fixează azotul, culturile cu rădăcini adânci descompun subsolul, iar culturile de acoperire protejează solul dintre culturile comerciale. Rotațiile moderne sunt concepute în funcție de cererea pieței, climă și tipul de sol și pot dura între doi și cinci ani. Rotația culturilor este un principiu central al agriculturii organice și al agriculturii de conservare și este adesea combinată cu aratul direct, culturile de acoperire și gestionarea integrată a dăunătorilor pentru beneficii maxime.