Altoirea este o formă de altoire în care un singur mugure de la o plantă, altoiul, este introdus în scoarța sau tulpina unei alte plante, portaltoiul, astfel încât lăstarul rezultat să crească din acel mugure. Este utilizată pe scară largă în propagarea pomilor fructiferi, în special la meri, peri, piersici, pruni, cireși, trandafiri și citrice, deoarece este mai rapidă și necesită mai puțin lemn de altoi decât altoirea pe ramuri întregi. Tehnica datează de secole; romanii antici practicau o formă de altoire, iar aceasta a fost rafinată în pepinierele europene în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Metodele comune includ înmugurirea în T (mugurire scut), înmugurirea cu așchii și înmugurirea petic, fiecare potrivită pentru diferite specii și anotimpuri. Cel mai bun moment este de obicei sfârșitul verii, când scoarța alunecă ușor și mugurii sunt maturi. După inserție, mugurele este legat cu bandă sau bandă de cauciuc; în primăvara următoare, portaltoiul de deasupra mugurelui este tăiat pentru a forța noul lăstar. Înmugurirea permite propagarea clonală, evitarea bolilor și combinarea trăsăturilor dorite ale altoiului și portaltoiului.