Ceața poate închide un aeroport. Sistemul de aterizare instrumentală există pentru a preveni acest lucru, ghidând aeronavele pe o traiectorie electronică precisă către pistă chiar și atunci când piloții nu pot vedea solul decât pe ultimele câteva sute de metri.

Două fascicule radio fac treaba. Localizatorul oferă ghidare laterală, menținând aeronava aliniată cu axa pistei. Panta de aterizare oferă ghidare verticală, definind o traiectorie de coborâre de obicei în jur de trei grade. Balizele de marcare sau echipamentele de măsurare a distanței îi spun pilotului cât de departe se află de prag.

Categorii de abordare

• Categoria I, înălțime de decizie de 200 de picioare
• Categoria II, înălțime de decizie de 100 de picioare
• Categoria III, aterizări fără înălțime de decizie

Categoriile superioare necesită mai multe echipamente la sol și în aeronavă, plus certificarea echipajului. Sistemele din categoria III permit aterizări în condiții de vizibilitate atât de slabă încât luminile pistei sunt abia vizibile din cockpit.