O persoană află despre nenorocirea altei persoane și simte tristețe sau îngrijorare pentru aceasta, fără a împărtăși neapărat aceeași stare emoțională. Compasiunea este acel sentiment de grijă și preocupare pentru suferința altcuiva.

Este distinctă de empatie, care implică împărtășirea sau înțelegerea îndeaproape a sentimentelor celuilalt. Empatia poate motiva comportamentul de ajutorare și este adesea însoțită de dorința de a atenua suferința. Apare la o vârstă fragedă și este încurajată de normele culturale de compasiune.

Compasiunea excesivă sau selectivă poate duce la ajutor părtinitor sau la epuizare emoțională. În îngrijirea profesională, empatia echilibrată susține implicarea fără a copleși persoana care oferă ajutor. Expresiile de simpatie - verbale, faciale sau practice - fac parte din răspunsul social la pierdere și greutăți. Compasiunea conectează oamenii prin vulnerabilitatea recunoscută.

Sentimentul pentru celălalt este una dintre legăturile obișnuite care țin laolaltă viața socială.