După un eveniment aversiv puternic, un organism reacționează mai viguros la un stimul ușor care anterior producea un răspuns redus. Sensibilizarea este acea creștere a reactivității în urma expunerii la un stimul semnificativ.

Este o formă de învățare non-asociativă, distinctă de obișnuință. Sensibilizarea poate fi pe termen scurt sau lung și este observată la diverse specii. La oameni apare în tresărirea accentuată a stresului posttraumatic și în anumite stări de durere cronică. Mecanismele celulare implică modificări ale forței și excitabilității sinaptice.

Sensibilizarea pregătește organismul pentru potențiale amenințări ulterioare. Atunci când persistă dincolo de prezența pericolului, devine inadaptabil. Înțelegerea sensibilizării ajută la explicarea hipervigilenței și a generalizării fricii. Aceasta demonstrează că experiența poate amplifica, precum și diminua răspunsurile neuronale.

• Răspuns crescut după o stimulare semnificativă
• Formă de învățare non-asociativă
• Poate fi adaptativ sau patologic atunci când este prelungit
• Relevant pentru traume și durere cronică