Un pacient realizează asocieri libere, relatează vise și devine treptat conștient de conflicte nerecunoscute anterior. Psihanaliza este abordarea terapeutică și teoria minții dezvoltată de Sigmund Freud, care pune accentul pe procesele inconștiente, experiențele timpurii și interpretarea producțiilor mentale.

Tehnica clasică implică ședințe frecvente, utilizarea canapelei și o concentrare pe transfer - retrăirea tiparelor relaționale anterioare cu analistul. Dezvoltările ulterioare, inclusiv relațiile de obiect și abordările relaționale contemporane, mențin accentul pe sensul inconștient, modificând în același timp tehnica și teoria. Suportul empiric variază în funcție de afirmațiile specifice; unele idei de bază au fost revizuite sau abandonate, în timp ce valoarea clinică a explorării tiparelor relaționale implicite rămâne influentă.

Psihanaliza a modelat cultura secolului al XX-lea și încă influențează multe forme de psihoterapie profundă. Contribuția sa durabilă este insistența că o mare parte din viața mentală funcționează în afara conștientizării și că aducerea ei în conștientizare poate ameliora suferința.

Trecutul care nu este amintit se repetă adesea în relația prezentă.