Un nume care era disponibil ieri a dispărut astăzi. Uitarea este pierderea accesului la informații care au fost odată stocate în memorie. Este o caracteristică normală și adesea adaptivă a unui sistem cognitiv care trebuie să prioritizeze.

Cauzele includ deteriorarea în timp, interferența din partea amintirilor concurente, eșecul recuperării din cauza indiciilor lipsă și uitarea motivată a materialului dureros. Faimoasa curbă a uitării descrisă de Ebbinghaus arată o pierdere inițială rapidă, urmată de un declin mai lent. Somnul, recuperarea spațiată și semnificația emoțională sunt toate uitarea lentă.

Uitarea patologică apare în amnezie, demență și anumite stări disociative. În viața obișnuită, uitarea protejează împotriva dezordinii mentale și permite actualizarea cunoștințelor. Strategiile care îmbunătățesc codificarea și oferă indicii bogate de recuperare reduc uitarea nedorită. Mintea este concepută atât pentru a uita, cât și pentru a-și aminti.

Ceea ce dispare din memorie face adesea loc pentru ceea ce încă contează.