Un prieten descrie o pierdere dureroasă, iar ascultătorul simte o durere corespunzătoare, știind în același timp că durerea aparține celuilalt. Empatia este capacitatea de a înțelege și, în grade diferite, de a împărtăși starea emoțională a altei persoane.

Empatia cognitivă implică adoptarea perspectivei - deducerea cu exactitate a ceea ce gândește și simte cineva. Empatia afectivă implică rezonanța cu sentimentul în sine. Ambele pot fi prezente în proporții diferite. Empatia motivează comportamentul prosocial, dar poate duce și la suferință personală sau la o preocupare părtinitoare față de cei similari cu tine.

Neuroștiința indică existența unor rețele suprapuse pentru experimentarea propriilor emoții și reprezentarea emoțiilor celorlalți. Empatia poate fi consolidată prin practica deliberată a atenției și a adoptării perspectivei și poate fi erodată de epuizarea profesională sau de mediile dezumanizante. În rolurile clinice și de îngrijire, empatia echilibrată susține conexiunea fără colaps emoțional.

• Înțelegerea și împărtășirea sentimentelor celuilalt
• Include componente cognitive și afective
• Încurajează să ofere ajutor, dar poate produce suferință
• Modificabil prin antrenament și context